Meditație pentru procesul de doliu

În urma experiențelor acumulate din cadrul oncologiei pediatrice, mă întâlnesc cu situațiile de doliu, unde persoanele sunt prinse în această durere cuprinzătoare, mare, enormă, care le acaparează tot corpul. Inevitabil apar întrebări, nelămuriri sau regrete cu privire la propria persoană, la durere sau de persoana dragă care tocmai s-a stins: „Cum trec peste asta?”, „De ce a plecat așa de devreme?”, „Mai aveam multe să-i spun, îmi este dor de el/ea”, „Este prea multă durere, nu mai pot, îl/o vreau înapoi, trebuia să fie invers”, „Plâng mereu când mă gândesc la el/ea” ș.a.

Chiar dacă timpul trece, nu înseamnă că și acea durere se va diminua. Contează cum petreci acel timp, acest proces de doliu, cum îl procesezi. Dacă ai tendința de a o ignora, de a fugi de durere, deoarece este prea insuportabilă pentru a o simți, este un pas normal la început. Însă, prin repetarea acestei fugi, ignorări, se obține un efect de moment, scurt, unde costul vine cu o notă de plată mai mare data viitoare. Este normal ca durerea să persiste, ca lacrimile să vă viziteze numai când vă gândiți la persoana dragă, deoarece, chiar dacă ea a dispărut, relația rămâne. Sentimentele, amintirile, lecțiile primite din partea ei, rămân în voi. De aceea în momentele în care simțiți că durerea e prea mare, lăsați-o să vină. Lăsați-o să vină, să o priviți. Te invit ca în acele momente să-ți aduci aminte de clipele frumoase petrecute cu persoana respectivă, de sfaturile primite din partea ei. Primește-le cu blândețe și iubire.

Dacă consideri că te ajută, te invit la un exercițiu:

Închide ochii și respiră….inspiră 1…2…3….și expiră 1…2…3…imaginează-ți că persoana este în fața ta. O vezi…este acolo. Cum arată? Cu ce este îmbrăcată? Ce face? Ce spune? Poate nu îți spune nimic, doar se uită la tine…sau poate îți povestește despre o amintire împreună…sau poate îți spune despre ceea ce a învățat de la tine…sau poate îți spune ce își dorește cel mai mult pentru tine. Ascult-o…îi auzi glasul, vocea, timbrul… și fii atent/ă la ce spune.

Este rândul tău. Ce i-ai spune persoanei din fața ta? Ce dorești să-i transmiți? Spune cu glas tare tot ce dorești să-i transmiți, lasă cuvintele să vină simplu, curgător, lasă-le să iasă, dă-le voce, fără bariere. Cum primește ea vorbele tale? Ce face? Cum face? Ascultă? Îți zâmbește? Plânge?

După ce s-a spus tot ce ar fi fost de spus, te invit să te apropii de persoana dragă…să o atingi…o poți mângâia, o poți lua de mână, o poți îmbrățișa…și îi poți spune, în gând sau tare, următoarele: „Mulțumesc! Îți mulțumesc pentru amintirile petrecute împreună, pentru învățăturile pe care le-am luat de la tine. Am învățat de la tine ce înseamnă iubirea, bunătatea, răbdarea ș.a. Îți mulțumesc! Ele vor merge mai departe prin mine. Tot ce am primit de la tine, va merge mai departe în lume prin mine. Mulțumesc și te iubesc!”

Poți deschide ochii. Cum te simți? Mai ușurată? Mai liniștită?

Dacă simți nevoia de îndrumare la această meditație, putem stabili o întâlnire la cabinet. Acolo ofer ședințe de psihoterapie pentru procesarea doliului într-o manieră caldă, blândă, fără a arde etapele. De aceea, dacă simțiți că aveți nevoie de ajutor, că vă confruntați cu o durere prea mare, nu uitați să îl cereți. Și, mai ales, nu uitați să fiți blânzi cu voi.